Nu cu mult timp in urma vorbeam cu unul dintre oamenii care au o mare vechime in piata de training din Romania, care ma intreba care este explicatia pe care o dau faptului ca sunt o multime de oameni din pozitii de management in jurul lui care s-au aruncat brusc in piata, fara sa aiba nici un fel de rezerva financiara, sau alta oferta, macar potentiala,  in buzunar la momentul in care au luat decizia de a demisiona.

Nu stiu sigur care este raspunsul pentru toti acestia insa din discutiile avute cu o multime de manageri in ultimele luni, mi-as putea imagina urmatoarele scenarii:

– presiunea existenta in aceasta perioada nu a adus la suprafata calitatile celor cu care lucra, dimpotriva, a adus la lumina un tip de comportament cu care nu se identifica

– exista deja o nemultumire vizavi de angajatorul sau jobul actual instalata inaintea crizei, ceea ce a dus la reducerea disponibilitatii de a face un efort suplimentar care a fost atat de necesar in toata aceasta perioada

– evolutia profesionala presupune trecerea anilor care duc automat si catre o evolutie emotionala si o regandire a valorilor si a ordinii prioritatilor in viata

– au simtit nevoia unei perioade linistite in care sa petreaca mai mult timp cu sine si sa isi evalueze pasii urmatori si planul personal de dezvoltare pentru urmatorii ani

– au fost nevoiti sa se arunce in gol, fara sa dezvaluie motive concrete cercului de cunoscuti, si n-au decat optiunea de a se adapta unei asemenea intalmplari.

Astea sunt presupunerile mele. Voi ce alte motive credeti ca ar putea determina o asemenea miscare?

Fac ceea ce este potrivit pentru mine sau ar trebui sa schimb directia? Este o intrebare frecventa in mintea profesionistului senior, care a petrecut deja 10 ani intr-o cariera si o profesie pe care le-a ales mai degraba conjunctural.

Revine foarte des in discutiile pe care le am in ultima perioada si recunosc nevoia de a vorbi si a valida indoielile:-), dar mai ales nevoia de a intelege ca un asemenea proces este de durata, si nu e ca o boala care “trece” dupa cateva luni daca ii aplici tratamentul potrivit.

Ce fac gresit de nu gasesc solutia? E normal sa dureze asa de mult? Mai tii minte ca vorbeam despre asta acum un an? Cum pot explora alte optiuni? Cum imi raspund la aceasta intrebare? Pornesc pe calea infricosatoare a chestionarii proprii si a cautarii altui drum?

Perspectiva poate fi terifianta, ar insemna sa constat ca nu sunt in directia potrivita, dar nici nu stiu care ar fi aceea, sa accept faptul ca urmeaza o perioada neclara in care imi voi pune la bataie toata vointa pentru a ma tine pe linia de plutire, fara sa stiu daca aceasta calatorie nu ma va aduce la loc in acelasi punct.

Citeste continuarea

Trimit CVuri, nu sunt sunat, nu mi se raspunde la email, aplicatia mea nici macar n-a fost citita, n-am primit nici un raspuns de confirmare, nu am fost invitat la nici un interviu in ultima luna. Ce ma fac? Oare incotro sa ma mai indrept? Nimeni nu pare sa aiba o solutie. Peste tot este la fel, nimeni nu angajeaza. Am vorbit cu toata lumea cu care puteam vorbi, nu apare nici o oferta!

Sambata, 25 Septembrie, a fost marea zi de curatenie nationala. Dar despre asta probabil stiti. Sper ca ati aflat si faptul ca peste 150.000 de oameni s-au strans si peste 1000 de tone de deseuri au fost colectate intr-o singura zi.  Ce nu stiu sigur daca stiti este care a fost sentimentul pe care l-au avut cei care s-au trezit cu noaptea in cap pentru a se inregistra si porni pe teren in cautarea, deloc dificila de altfel, a locurilor impanzite cu urmele trecerii oamenilor pe acolo. Gasiti cateva povesti frumoase despre ziua Z, despre entuziasmul si senzatia ca se poate pe care a creat-o aceasta actiune, pe langa curatenia propriu zisa.

Desi nu am participat decat la prima parte a zilei, care a inceput inca de dimineata cand soarele nu era inca sigur daca e momentul sa iasa sau nu:-), m-am bucurat nespus de senzatia ca impreuna putem face ceva diferit, pe care o am inca dupa ziua Z. Pentru mine ziua de sambata a fost o zi dubla, in care ar fi fost bine sa ma pot afla in doua locuri in acelasi timp, iar dupa numai doi saci de gunoaie stranse am fugit catre evenimentul de lansare a noii generatii Erisma 10, lasand in urma mea la curatenie reprezentantul familiei.

Citeste continuarea

Cam asa descrie prof. Herminia Ibarra momentele de schimbare a carierei in cartea sa “Working Identities”. Si ii dau dreptate, nu esti inca nici departe de ceea ce ai fost, nici prea aproape de ceea ce ai putea deveni. In plus, ceea ce ai putea deveni poate lua in etapa asta foarte multe forme la care pina acum nu te-ai gandit.

Cu siguranta o stare similara este cea de la inceputul carierei, insa atunci sunt mai multe sanse sa intervina si alte considerente practice care sa primeze in fata celor care tin de valori si principii de viata. Ai nevoie de experienta, de un job, de un salariu care sa iti asigure traiul pe cont propriu, de un mediu din care sa poti absorbi cat mai multe. Aparent e mai simplu, cel putin obiectivele par mai clare. Varianta deja clasica de dezvoltare a carieri, tip Planifica-si-Implementeaza, s-ar putea dovedi viabila. Iti stabilesti un obiectiv si incepi implementarea acestuia.

Credeti ca retele sociale ne pot ajuta sa ne gasim un job mai bun sau sa evoluam in cariera?

Am citit materiale pe tema asta, dar totusi nu inteleg cum am putea sa le exploatam in asa fel incat schimbarea sa se produca in cariera. Cum ar trebui sa ne comportam, ce ar trebui sa facem in general atunci cand ne inscriem pe astfel de siteuri, pentru a folosi retele sociale si in cariera?

Cu siguranta ne pot ajuta sa ne promovam imaginea profesionala si pot demonstra nivelul nostru de competenta intr-un anumit domeniu. Ma gandesc in primul rand la LinkedIn, care este una dintre retelele sociale pe care le consider printer cele mai importante si utile intr-un asemenea demers. Cativa pasi de facut aici ar fi urmatorii: completarea profilului cu informatiile relevante despre experienta dvs. si ariile principale de competenta, conectarea cu fosti colegi, persoane pe care le intalniti la diverse evenimente, fosti angajatori, intrarea in diverse grupuri de interes pentru dvs.si participarea la discutii pe teme unde puteti avea un punct de vedere valid.  Practic in felul acesta puteti asigura o promovare si o vizibilitate a propriei persoane, cu cat numarul de persoane cu care sunteti conectat este mai mare cu atat profilul dvs. va fi gasit mai usor de potential angajatori.

Citeste continuarea

Dimineata devreme, fugind spre munca, intalniri si sedinte, te trezesti ca e primavara. Sau e vara. Sau a inceput sa ninga. Vaaai, vine Craciunul din nou? Si numarul acela ciudat de la finalul datei din calendar incepe sa semene cu secundarul ceasului. Dar nu mereu, din fericire. Iti mai amintesti cu un nod in gat de momente in care secundarul parea decis sa isi demonstreze importanta reala si refuza sa se miste doar pentru ca il rugai tu! In fond cine esti tu sa controlezi timpul?

Acelea pareau sa fie semnele unei chemari catre o aparenta cautare a sensului drumului pe care ne poarta viata. Dar gandul asta nu a trecut recent prin nici o dieta si pare sa nu fie cititor de reviste mondene, nu respecta nici o regula a zilei de azi, atarna greu si nu atrage.

Citeste continuarea

Citeam de curand o carte despre Consilierea in Cariera in care se dadea exemplul schimbarilor de job care nu presupun schimbarea companiei. Si mi-am amintit un exemplu care mi-a adus un zambet larg pe fata in urma cu ceva timp.

Acum cativa ani, a venit la interviu o candidata intr-o pozitie de specialist senior, care isi dorea sa faca o schimbare in cariera. Prima la care se gandise era, cautarea unor oportunitati in piata care sa corespunda mai bine nevoilor ei si planurilor sale de dezvoltare.

Incercand sa inteleg mai bine care este tipul de companie in care si-ar dori sa lucreze, imi dau seama ca isi descrie de fapt propriul angajator, o mare companie multinationala pe care o stiam destul de bine prin prisma unei colaborari recente. Ii explic faptul ca aceasta colaborare recenta imi pune niste probleme de etica, insa, nu acesta este motivul pentru care ii sugerez o alta abordare.

Intreb care au fost pasii pe care i-a facut pentru a lamuri aceasta situatie si a clarifica nemultumirile ei la locul de munca actual. Daca a discutat cu seful ei despre imposibilitatea perceputa de ea de a obtine postul pe care si-l dorea in organizatia locala. Va imaginati cred raspunsul. Asa ca am inceput sa construim impreuna o strategie de abordare a situatiei care sa nu ii pericliteze pozitia dar sa deschida o discutie care ar fi putut avea efecte mai bune decat s-ar astepta, fiind si interesul organizatiei sa pastreze un om dedicat si care crescuse in cadrul organizatiei.

Citeste continuarea

In general evit sa scriu posturi prea personale, pentru ca ma intreb de multe ori daca sunt utile cuiva. Sunt insa situatii in care ceea ce mi se intampla peste zi, ceea ce simt in urma intalnirilor din ziua respectiva, imi da atat de multa energie incat simt ca ar fi prea putin si sa scriu despre asta, si ca nu pot pune in cuvinte ce primesc dupa asemenea zile! Cateva asemenea zile am trait in cadrul Erisma 5, acum cativa ani, zile in care nu m-am putut intoarce in matca de prea plin.

Citeste continuarea

Dar as vrea sa incercati sa ma convingeti. Imi place discutia, imi place furtuna de idei, imi place sa am ocazia sa (va) contrazic si sa demonstrez si celorlalti ca vad lucrurile mai bine decat sunt ele in realitate. Imi place sa am ocazia sa ii fac pe ceilalti sa constate cu ocazia asta cat de bine gandesc, cat de inteligent sunt si ce capacitate de analiza am.

Probabil ca nu sunt singura care a intalnit tipologia aceasta. Prima reactie este aceea de a te implica, a doua poate fi similara, incerci totusi sa convingi ca nu este asa, daca esti chiar mai dornic sa ajuti, chiar faci ceva care i-ar putea demonstra persoanei respective contrariul. Dar totusi nu. Nimic nu pare sa functioneze. Dar functioneaza descarcarea bateriilor tale, a celui care incearca cu toata forta sa ajute, sa sustina, sa traga de altcineva inainte.

Am avut de curand discutia asta cu un alt coach de cariera, care imi impartasea temerile vizavi de lipsa de actiune a unora dintre clientii cu care a colaborat. Si ce poti face intr-o asemenea situatie de fapt? Intr-o discutie de coaching, poti incerca sa afli care este de fapt temerea care blocheaza actiunea. In exemplul dat chiar aici a fost solutia, si lucrurile s-au deblocat, din fericire, cu ajutorul coach-ului.

Citeste continuarea