Fac ceea ce este potrivit pentru mine sau ar trebui sa schimb directia? Este o intrebare frecventa in mintea profesionistului senior, care a petrecut deja 10 ani intr-o cariera si o profesie pe care le-a ales mai degraba conjunctural.

Revine foarte des in discutiile pe care le am in ultima perioada si recunosc nevoia de a vorbi si a valida indoielile:-), dar mai ales nevoia de a intelege ca un asemenea proces este de durata, si nu e ca o boala care “trece” dupa cateva luni daca ii aplici tratamentul potrivit.

Ce fac gresit de nu gasesc solutia? E normal sa dureze asa de mult? Mai tii minte ca vorbeam despre asta acum un an? Cum pot explora alte optiuni? Cum imi raspund la aceasta intrebare? Pornesc pe calea infricosatoare a chestionarii proprii si a cautarii altui drum?

Perspectiva poate fi terifianta, ar insemna sa constat ca nu sunt in directia potrivita, dar nici nu stiu care ar fi aceea, sa accept faptul ca urmeaza o perioada neclara in care imi voi pune la bataie toata vointa pentru a ma tine pe linia de plutire, fara sa stiu daca aceasta calatorie nu ma va aduce la loc in acelasi punct.

Citeste continuarea

Cum pot sa imi sustin o prietena care a ramas fara job?

Banuiesc ca sunt niste etape prin care fiecare dintre noi trecem, dar care sunt acestea? Probabil ca e nevoie de un timp sa realizezi ce s-a intamplat, unde esti si incotro sa o apuci. Ce ar trebui sa o sfatuiesc sa faca, pentru ca deocamdata e intr-o perioada in care este stresata si disperata, trimite CV-uri si nu o cheama nimeni la interviu? va multumesc.

Citeste continuarea

Si ma bucur sa spun ca nu m-am inselat. Desi poate absenta mea indelungata v-a facut sa va intrebati daca am inceput sa ma indoiesc de asta. Nu, cred in continuare ca oamenii cauta sa gaseasca o rezonanta cu lucrurile in care se implica, relatiile de care se inconjoara, munca pe care aleg sa o faca. Fie ea remunerata sau nu, oamenii vor sa faca lucruri care sustin valorile in care ei cred.

Absenta mea a fost datorata unei perioade destul de pline de evenimente, a inceput cu participarea la intalnirea E-nforma organizata de Skillsoft si partenerul lor in Romania Blue Point IT , unde am avut o scurta prezentare despre HR online, a continuat cu o alta intalnire frumoasa cu absolventii MBA-ului Romano Canadian cu care am discutat despre ce inseamna managementul carierei, insa evenimentul la care am participat si despre care as vrea sa va povestesc mai mult este de alta natura decat business. Este o actiune de implicare civica, Lecturi Urbane, despre care am mai scris cu ceva timp in urma.

Citeste continuarea

Am tot citit articole legate de ceea ce AR TREBUI spus la un interviu, cum raspunzi la intrebari, cum le impachetezi sa sune mai bine. Chiar daca si eu intru in categoria celor care considera ca un interviu TREBUIE pregatit, n-as exagera cu pregatirea pina la nivelul la care sa ajung sa maschez prea mult din cine sunt in realitate.

Este adevarat ca nu este necesar sa ii pun pe masa unui intervievator toate problemele mele personale si intreaga mea viziune despre viata, s-ar putea sa nu ajute in totalitate, dar, tinand cont de asta, incercati sa fiti cinstiti in modul in care va reprezentati. Daca ajung sa ma prezint altfel decat sunt, s-ar putea sa imi iasa, sa conving, iar apoi, in activitatea de zi cu zi, sa fiu nevoit sa fac lucruri care nu imi sunt deloc comode!

Citeste continuarea

Vorbeam intr-un post anterior despre necesitatea de a ne dezvolta reteaua de contacte constant, de a ne conecta cu cei din jurul nostru. Dar cu conectarea la noi oare cum ramine? Ce vreau sa le transmit oare celorlalti? Ce ma face unic? Ce este special la mine? Ce mi-ar place sa se spuna despre mine?

Am mai sugerat doua variante de a ne autoevalua, instrumente pe care le putem accesa gratuit. O alta intrebare care ne poate ajuta sa intelegem ce ne determina sa actionam intr-un anumit fel este daca fugim de ceva sau ne indreptam catre altceva?

Pentru ca tot urmeaza o perioada de pauza, in care ne bucuram de cei din jurul nostru si de noi, poate fi un moment potrivit sa ne uitam putin la noi, si sa ne intrebam…incotro?

Oamenii care ne cunosc cel mai bine sunt de multe ori cele mai bune surse de informatii despre interesele noastre, valorile pe care le afisam, abilitatile pe care le-am dezvoltat.  Discutati cu ei pentru a va intelege mai bine, pentru a intelege cum se mai vede ceea ce credeati ca transmiteti sau ca sunteti.

Intrebati-va colegii

Care este reputatia mea? Pentru ce sunt cel mai bine cunoscut?

Intrebati-va prietenii

Daca v-ar cere cineva recomandari despre mine, ce i-ati spune?

Care crezi ca e activitatea in care par sa fiu cel mai incantat, multumit?

Ce fel de activitate ar trebui sa evit?

Ce crezi ca ar trebui sa schimb ca sa am mai mult succes? Si ce ar trebui sa ramina neschimbat?

Nu uitati sa le multumiti pentru ajutor si incercati apoi sa identificati teme comune in raspunsurile lor.  Si de aici incepe treaba voastra…analiza si planul.

“The person looking back at you in the mirror is the one you have to answer to every day” – Wayne Dyer

Am primit o sugestie sa scriu despre situatiile in care lucrurile se intampla exact asa cum ne asteptam…adica profetia auto-implinita. Ne temem ca eforturile noastre sunt in zadar, oamenii din jurul nostru incearca sa ne convinga ca lucrurile pot merge si bine, dar ce folos. Tot prost se termina. Si stiam asta.

De multe ori nici macar nu remarcam influenta modului nostru de gandire asupra rezultatului final. Este valabil si in cazul cautarii unui job. Pentru ca avem de fapt intotdeauna mai multe optiuni: sa incercam sa facem lucrurile sa se intample, sau sa demonstram ca noi avem dreptate.

Bun, si dupa ce demonstratia s-a incheiat? Suntem mai aproape de ceea ce ne-am propus oare? Sau o luam de la capat, fix din acelasi loc? A sta pe loc poate transmite ca nu ne dorim cu adevarat o schimbare, insa ne prinde bine atentia celor din jur atunci cand ne plangem.

Mi s-a intamplat de multe ori sa primesc telefoane cu intrebarea, “Si? Pentru mine n-ai mai gasit nimic?”. Avand in vedere ca depinzi de proiectele pentru care esti angajat de clienti, uneori raspunsul nu este pozitiv. Dar continui, cu o alta intrebare “Dar tu? Ce ai mai facut? Ai mai aplicat? Ai mai vorbit cu cineva?”.  Cel de-al doilea raspuns este dezarmant “Destul de putin, din pacate nu stau prea bine cu timpul, si vezi si tu ca nu apare nimic.” Eu vad, dar lentilele prin care ma uit sunt acelea ale unui om a inteles ca norocul ni-l facem si singuri. Prin modul in care suntem dispusi sa facem eforturi, sa ne adaptam, si sa cautam solutii in primul rand singuri, inainte de ne gandi cum le putem reprosa celor din jur ca nu vor sa ne ajute!

“Whether you think you can or you can’t, you’re right.” – Henry Ford

Cred ca nici nu realizam cat de multe lucruri facem din cauza presiunii sociale. Ce mi se pare mai dificil de inteles este faptul ca sunt prea multe situatii in care deciziile de schimbare a traiectoriei de cariera, sau a angajatorului prezent, pot fi luate in functie de parerea altora.  Sau de cat de buna pare sa fie in ochii celorlati miscarea ta.

In urma cu aproape un an, am trait experienta interesanta a unei candidate care, nu parea sa aiba nici o motivatie pentru a face schimbarea. Si totusi isi dorea sa caute…. altceva. La intrebarile din ce in ce mai clare, raspunsurile ramaneau la fel de neclare.

Ce vrei sa faci? R: Cam acelasi lucru, doar intr-o organizatie mai interesanta, cu mai multe provocari.

Ce inseamna o organizatie mai interesanta? R: cu mai multe posibilitati de dezvoltare si provocari.

Ce intelegi prin provocari? R: mai multe proiecte interesante, posibilitatea de avansare.

Aici unde esti ai incercat sa cauti o posibilitate de avansare? R: nu chiar, n-am discutat cu nimeni, dar nici nu mi-a fost propusa.

Dar ai mentionat sau ai demonstrat cumva ca te-ar interesa? R: nu chiar.

Am cedat spre final si am intrebat direct. Nu inteleg, ce te determina de fapt sa te gandesti la o schimbare? Si a venit raspunsul….toata lumea din jurul meu s-a tot mutat dintr-un loc in altul, toti ma intreaba eu de ce nu schimb.

Daca stau stramb si incerc sa gandesc drept, as spune ca am trait sa vad si momentul in care ceilalti reprezinta sursa principala a motivatiei. Uneori ei par sa fie cei care ne ajuta sa traim, ei sunt cei ne fac sa ne mobilizam in fiecare zi pe drumul catre o companie unde nu imi place cum ma simt, dar are un nume puternic, facand un job pe care il urasc cu pasiune, dar suna bine si beneficiind de un pachet de beneficii din care nu folosesc nici jumatate, dar sunt invidiat de majoritatea prietenilor….

Sa avem doar grija ce ne dorim, s-ar putea sa obtinem si atunci, intrebati-i pe ceilalti cum iesiti din situatia asta. Probabil ei stiu mai bine….