De 17 ani am ajuns in situatii in care am cunoscut diversi profesionisti in etape diferite din carierele lor, de la nivelul de incepator, i-am vazut pe unii stabilindu-si niste planuri de cariera foarte indraznete si reusind sa le atinga in ceva ani, pe altii esuand sau pierzandu-se pe parcurs.

Ce mi se pare foarte interesant insa este ca de la un moment dat, exista niste similitudini in modul de abordare al problemelor, al dezvoltarii lor profesionale, un pattern de a-si alege si de a-si parasi angajatorii.  Saptaminile trecute am avut cateva intalniri cu oameni formati in vanzari, foarte competitivi, dornici sa obtina rezultate si inca sa demonstreze, sa se ia in permanenta la intrecere cu sine.

Surpriza a venit in momentul in care am aflat ca exista pentru prima data, dupa 10-12-15 ani de activitate, o zona de nemultumire, de dezechilibru, care vine chiar din intrecerea permanenta care maninca mult din timpul personal. M-as fi asteptat sa existe o mai mare disponibilitate de a se opri si intreba cu adevarat care este directia potrivita si ce doreste de fapt omul din spatele
rolului social. Din pacate solutia gasita era aceeasi, si aici nu ma mir, aplicam acelasi model cu care ne-am obisnuit. Cand incepe sa se simta tensiunea fugim catre tarmuri aparent mai insorite:-). Dar ce facem totusi cand incepe sa devina evident ca fuga catre altceva nu face decat sa repete acelasi scenariu la infinit, iar peste 3-5-7 ani vom trai aceeasi insatisfactie, doar poate mai acut.

Si nu ma pot opri sa nu arunc pe masa provocarea lui Tony Robbins :”Haide sa dam timpul inainte, 3 ani, 5 ani – 10 ani. Sa ne imaginam te uiti in oglinda la tine stiind ca acum, azi aveai ocazia sa schimbi modul in care faci lucrurile, in care iei deciziile, ai fi putut sa te lamuresti cu si despre tine si ce vrei sa faci cu adevarat. Gandeste-te ca ai ales sa n-o faci din teama, comoditate, presiune sociala, etc. Cum te vei simti uitandu-te la tine in oglinda si realizand cate nu ai facut, simitit, creat in acest interval?”

Cred ca intrebarea asta e valoroasa in asemenea momente, cand inca relatia noastra cu timpul ramas este ambivalenta, stim ca a trecut mult, dar pare sa mai fie.  Si imi amintesc pe de alta parte ca poate fi valabil si scenariul din Ziua Cartitei, sunt lectii pe care poate le putem invata doar daca le repetam la infinit. Dar daca totusi nu e asa?

Ar fi simpu sa fie asa. Mi-am propus o schimbare, stau putin si ma gandesc, validez cu cativa cunoscuti ideile mele si gata. Am pornit pe o noua directie.

Teoria asta tinde sa fie valabila doar in spectacolele de magie, in realitate, etapa de hocus pocus poate dura cativa ani.

Atunci cand iti pregatesti casa de un nou an incepi cu curatenia. Arunci tot ceea ce nu iti mai este de folos, ca sa poti face loc noului. In termeni de cariera asta se traduce prin a renunta la potentialele identitati pe care credeai ca le vei avea la un moment dat, si in care ai investit timp si energie pina in prezent.

Initial nu renunti la vechi, pentru ca atasarea emotionala de acesta este inca mare, incepi doar prin a introduce noul.  Si exista o perioada in care vechiul si noul traiesc impreuna in tine, pina cand, natural, incep sa creeze conflicte, interioare si nu numai. Lupta interna atunci este in jurul ideilor vechi, a lucrurilor luate de bune si a presupunerilor despre cum functioneaza lumea, versus noua viziune.

Citeste continuarea

Intalnirile cu cartile cred ca nu sunt deloc intamplatoare.  Poate asta este si motivul pentru care atunci cand una zaboveste mai mult in mana mea intr-o librarie, de cele mai multe ori sfarsesc prin a o lua cu mine:-)

Am avut insa cateva carti pe care le-am recomandat cu precadere in ultimii ani, datorita impactului pe care l-au avut asupra mea.  Prima a fost “4 Hours Work Week” - Tim Ferris, are rolul de deschizator de minti, prin ideile extreme si variate pe care Tim le propune, urmatoarea “Career Renegade” - Jonathan Fields, despre care am mai scris pe scurt si care a fost generatoarea ideii de a publica pe PortalHR o serie de interviuri cu oameni care si-au schimbat total domeniul de activitate si au succes in acest demers, apoi a urmat “Drive” – Dan Pink care vorbeste despre motivatie si valori in contextul actual.

Ultimele trei pe care le-am recomandat cel mai intens au fost “Triburi” - Seth Godin care vorbeste despre nevoia noastra de a ne strange si a milita pentru idei care ne reprezinta, despre nevoia de a genera o masa critica chiar prin pasi mici dar fermi, cea de-a doua “Working Identity”- Herminia Ibarra, care vorbeste despre schimbarile in cariera la o varsta matura si care mi-a dat de lucru la inca alte 3 carti :-) datorita bibliografiei foarte interesante, iar cea din urma “Omul in cautarea sensului vietii” – Victor Frankl pe care o cautam de mult timp dar cumva la prima cautare parea sa fie stoc epuizat peste tot.

Cu siguranta nu sunt singura impresionata de cartea lui Victor Frankl, insa atunci cand am gasit-o m-a marcat ideea cautarii sensului.

Va las cu cateva citate care mi-au atras atentia si cu o altfel de recenzie, realizata in cadrul proiectului Bookmark.

Citeste continuarea

Sunt zile în care  port lumea pe umeri cu gândul adânc ascuns că, de fapt, fac ceva valoros. Poate şi pentru ceilalţi, dar mai ales pentru mine. Îmi demonstrez mereu că pot, deşi exerciţiul ajunge într-un final să mă obosească. Dar mă consolez singură că mă şi căleşte. Urmează, din fericire, zile în care lumea mă poartă pe umerii ei şi mă ajută să sărbătoresc exerciţiile de anduranţă împreună cu ceilalţi care au zărit eforturile cu coada ochiului.

Ultimele săptămâni au oscilat între cele doua senzaţii, cu o rapiditate uimitoare, până şi pentru mine, care mă declar o împătimită a programelor aglomerate, pline de oameni noi, de oamenii vechi sau pur şi simplu de OAMENI. Pentru că aglomerarea de idei, oameni, evenimente, îmi dă o mare parte din energia care mă hrăneşte.

Fac ceea ce este potrivit pentru mine sau ar trebui sa schimb directia? Este o intrebare frecventa in mintea profesionistului senior, care a petrecut deja 10 ani intr-o cariera si o profesie pe care le-a ales mai degraba conjunctural.

Revine foarte des in discutiile pe care le am in ultima perioada si recunosc nevoia de a vorbi si a valida indoielile:-), dar mai ales nevoia de a intelege ca un asemenea proces este de durata, si nu e ca o boala care “trece” dupa cateva luni daca ii aplici tratamentul potrivit.

Ce fac gresit de nu gasesc solutia? E normal sa dureze asa de mult? Mai tii minte ca vorbeam despre asta acum un an? Cum pot explora alte optiuni? Cum imi raspund la aceasta intrebare? Pornesc pe calea infricosatoare a chestionarii proprii si a cautarii altui drum?

Perspectiva poate fi terifianta, ar insemna sa constat ca nu sunt in directia potrivita, dar nici nu stiu care ar fi aceea, sa accept faptul ca urmeaza o perioada neclara in care imi voi pune la bataie toata vointa pentru a ma tine pe linia de plutire, fara sa stiu daca aceasta calatorie nu ma va aduce la loc in acelasi punct.

Citeste continuarea

Acum 10 ani l-am ascultat pentru prima oara vorbind. Si atunci, dupa jumatate de ora de auditie, simteam ca trebuie sa ascult mai mult, ca nu imi pot permite sa nu stiu ce spune omul asta. Am continuat sa ascult, si in scurt timp am simtit nevoia sa ma misc, sa fac ceva, atunci. Primeam prea multa energie de la omul asta.

Am continuat sa il ascult pe Tony Robbins si sa ii urmaresc site-ul, filmele de pe YouTube. Intr-una dintre vacantele facute cu masina, am petrecut vreo 6 ore ascultandu-i unul dintre cursuri, si am visat putin. Atunci mi-am promis: O data in viata voi avea ocazia sa il vad fata in fata, sa merg la un curs de-al sau.

Zilele trecute am avut numeroase discutii despre situatii in care lucrurile nu se misca, joburile ideale nu apar, angajatorii nu raspund la aplicatii, nu mai trimit oferte, sau lucrurile se schimba in ultimul moment. Una dintre ele insa m-a frapat prin efectul pe care l-a avut o asemenea perioada de cautari asupra unei persoane pozitive, optimiste, luptatoare, care a inceput insa sa se chestioneze pe sine mai mult decat este sanatos.

Citeam zilele trecute un articol care mi-a placut foarte mult, al lui Adrian Ciubotaru, care spunea ca exista o frecventa unde nu putem truca ceea ce suntem. Si ca in ciuda aparentelor, asta este un lucru foarte bun. Si este bun pentru ca ne arata de fapt cum si unde putem ajusta lucrurile. Si asta daca suntem suficient de maturi pentru a intelege ca ceea ce se intampla nu demonstreaza ca suntem victimele imprejurarilor, ci are un mesaj mai ascuns, unul personal, pe care il putem descoperi la o analiza mai atenta.

Revenind la discutia anterioara, dupa ceva timp, am ajuns impreuna la concluzia ca de fapt cautarea unui job a fost doar atat. Cautarea unei surse de venit. Si undeva, simpla idee a acestei cautari asa, fara directie, a fost exact cea care n-a adus succes in procesul de cautare. Pentru ca in spatele nevoii de a avea un venit stabil, statea o dorinta si mai mare de a face ceva in care sa creada. Dorinta care se materializase pina atunci in implicarea pe baza de voluntariat in diverse asemenea activitati, facute de dragul a ceea ce reprezentau ele in sine, si fara nici o miza financiara.

Am acceptat o provocare foarte placuta, a lui Dragos Roua, si n-am fost singura. Iar exercitiul mi s-a parut pe cat de interesant, pe atat de dificil.

Am ales 34…nu pentru ca nu ar fi 100 de lucruri facute, ci pentru ca acestea au fost pietrele mele de hotar si marile bucurii din 2009.

1. Life Coaching, am amanat participarea la un seminar Tony Robbins, si am lucrat cu un Life Coach Tony Robbins.

2. Mentor Coach, am ales un mentor care face meseria minunata de Career Coach de foarte multi ani!

3. Executive Coaching Training, am continuat cursurile scolii de coaching initiata de Thomas Leonard, parintele coaching-ului, Corporate Coach University. Le-am inceput cu 5 ani in urma, dar le-am suspendat din cauza lipsei de timp si …pentru ca nu se implinise inca momentul. Acum s-a implinit!

4. Career Coaching Training, m-am inscris la una dintre cele mai bune scoli de Career Coaching, Career Coach Institute.

5. PortalHR.ro, mi-am pus in aplicare visul din 2008, un proiect intr-un domeniu total nou, online. Este o scoala in sine, de business si de viata. Si ma bucur sa spun ca nu sunt singura in acest demers, am alaturi un om special, care face ca drumul sa para lin si plin de entuziasm.

6. Colaborator “nevazut”, am colaborat pentru prima oara doar prin email, telefon, messenger si a functionat bine!

7. 4HourWorkWeek, am citit 4 Hour Work Week a lui Tim Ferris, si am devenit fan. Ajuta sa te intrebi ceea ce pina acum nici n-ai indraznit sa te intrebi.

8. Career Renegade, am citit cartea lui Jonathan Fields si am continuat explorarea interna. Iar raspunsurile pe care le-am primit de la mine m-au surprins placut:-).

9. Wayne Dyer, l-am descoperit cu mare placere anul asta, atat in The Shift, dar si citindu-i ultima carte, Excuses Begone. Fiti curiosi, merita:-)

10. Jurnal – Oana Pellea, m-am minunat de curajul de a impartasi cu ceilalti trairile tale cele mai adanci. Si ma aplec cu respect!

11. Cursurile Erudio, am urmat intai un curs de Dictie, si am avut onoarea de a avea un “professor cu har” cum o descria Cosmin pe doamna Viorica Vatamanu. Tot alaturi de ei am vizitat “Muzeul Figurilor de Stil”, ghidati de Florin Bican.

12. Neagu Djuvara, am participat la conferinta domnului Neagu Djuvara organizata de Erudio. O ocazie rara pe care ma bucur foarte mult ca n-am ratat-o.

13. Mahala Story, am avut inca exemplu despre ceea ce pot face oamenii mari cand se joaca. Frumos si curajos!

14. Intuitie, mi-am ascultat mai mult vocea care imi spunea ca pot alege ce sa ma astept ca se va intampla.  In perioda grea traita anul acesta din cauza probelemelor de sanatate ale fetitei mele, am inceput sa fiu atenta la mesajele ei. In locul panicii, am ales sa vad ca incearca sa imi spuna ca va fi bine. Si asa s-a intamplat!

15. Prieteni, in lunile de chinuri prin spitale, m-am sprijinit pe familia mea, dar si pe prietenii mei, cei stiuti si cei descoperiti atunci, care au vazut dincolo de incercarile mele de a ma tine in frau. Ei mi-au facut cadou toate eforturile lor de a ma ajuta, toate la un loc m-au facut sa fiu mai degraba recunoscatoare pentru ca ii am in viata mea, decat infricosata de ceea ce s-ar putea intampla! Nu pot pune in cuvinte cat le multumesc, ar fi prea putin!

16. Colegii de facultate, am serbat 12 ani de la terminarea facultatii, n-a iesit la 10, dar a iesit la 12:-). Si am avut bucuria sa imi revad o mare parte dintre colegi si dascali.

17. Am implinit 34 de ani, si asa se explica titlul:-). Nu ii simt, inca trebuie sa ma concentrez cand ma intreaba cineva cati ani am.

18. Disney Land, am fost din nou in taramul de vis al copilariei…pe care o retraiesc prin ochii fetitei mele. Ce imi place acolo este ce citesc pe fetele lor, daca si noi adultii am fi in stare sa ne manifestam entuziasmul la fel de natural, lumea ar fi mai autentica!

19. Roller Coasters, m-am nascut din nou:-) dupa turul tuturor senzatiilor “tari” din Disney Land. O alta lupta cu mine castigata!

20. Paris, l-am vizitat de 3 ori anul asta:-) si mi-am petrecut ziua de nastere in orasul “poezos” (cum ii spunea Oana Pellea) pe care il iubesc.

21.Enescu * 5, desi nu mi-am facut abonament si biletele erau epuizate de mult, am reusit sa merg la 5 spectacole din cadrul festivalului Enescu. Si asta datorita prietenilor care m-au facut sa respir atmosfera aceea minunata.

22. Natalie Cole, am vazut-o in concert la Bucuresti, si…a cantat doar pentru mine, sau cel putin asa m-am simtit stand in primul rand si admirand o prezenta atat de rafinata!

23. Blogging, am inceput de la o joaca, de la dorinta de a invata ce inseamna si cum se face, la o activitate constanta, care imi face mare placere si careia imi dedic cateva ore pe zi.

24. Twitter, incercam sa inteleg cum functioneaza. (iata ca si curiozitatea foloseste:-) Am gasit o mare de resurse si de oameni frumosi.

25. Internetics, am incercat sa inteleg mediul online si am participat pentru prima oara. Sper ca anul viitor sa fie mai multe premii decat nominalizari:-)

26. Blogging 101, am participat la primul meu curs de blogging.  Ma felicit ca am luat aceasta decizie!

27. Poken, mi-am luat Poken (http://www.pokenmania.ro/) si sunt in continuare la fel de incantata de acest gadget mic si destept.

28. IPOD Touch, am cantarit mult daca sa fie Iphone sau BlackBerry, si..am ales Ipod Touch (noroc cu prieteniiJ). Am ales foarte bine!

29. Ski, invat de cativa ani, nu mi-a iesit pina acum prea bine, insa anul asta a fost primul an in care am coborat o partie singura, si am reusit sa ma si bucur de experienta..:-)

30. Oameni interesanti, am vrut sa cunosc oameni din domeniul online si am avut bucuria sa intalnesc oameni frumosi, Dragos, Dorin, Andrei, care mi-au confirmat ca in lumea online exista multa pasiune si vise implinite.

31. Networking 4Ever:-), am vizitat aproximativ 10 clienti/parteneri/colaboratori in fiecare saptamina a anului. Nu fac totalul intalnirilor ca ametesc, dar totalul ideilor impartasite sau cu care m-am imbogatit in urma lor este remarcabil!

32. Coaching, am dus la implinire cateva proiecte de coaching si am inceput altele noi. Remarcabil traseul, si mai ales cat de multe se pot schimba in bine atunci cand iti doresti asta, esti dispus sa te implici cu adevarat si ai parte de sustinerea unui coach.

33. M-am revazut cu primul client pe care l-am avut in 1995, care in anii astia a devenit nu numai un partener de business, dar si unul de discutie remarcabil. Ca sa il citez “My life is beautiful, but I am working on that constantly”

34. Am gresit, muuult si dureros. Am gresit incercand sa fiu ceea ce nu eram, a durut cand n-am fost constanta fata de valorile in care cred. Cat inca mai invat, inseamna ca exista acolo sus planuri de viitor pentru mine:-)

Vine Craciunul, incepe un nou an si poate reusim in zilele de pauza sa ne conectam cu noi, cu visele noastre, sa ne aducem aminte cine suntem atunci cand pilotul automat iese putin din ritm.

Sper ca analiza lui 2009 sa va ajute sa va dati seama:

- cat de multe ati realizat fata de 2008

- cat de multi oameni aveti de fapt aproape de voi

- ce ati invatat din experientele traite, chiar si cele neplacute

- care au fost oportunitatile aduse de “criza” care ne-a scos pe toti din zona prea confortabila

In cazul in care nu ati vazut deja filmul, va sugerez sa il vedeti, daca l-ati vazut, sper sa va faca placere sa va amintiti despre povestea reala a lui Chris Gardner, jucat minunat de Will Smith in filmul “The Pursuit of Happiness”. Sunt suficient de multe de invatat din povestea lui, a unui om care nu s-a lasat doborat de soarta si de lunga cautare a unui job! Si cu siguranta n-a fost atat de usor precum putea sa para….

Va doresc ca in 2010 sa…

- indrazniti mai mult

- sa va protejati visele

- sa renuntati la profetiile care va limiteaza optiunile

- sa gasiti calea pentru a trai cat mai frumos cele 100.000 de ore din viata dedicate muncii

“And in the end, it’s not the years in your life that count. It’s the life in your years.” – Abraham Lincoln