Intalnirile cu cartile cred ca nu sunt deloc intamplatoare.  Poate asta este si motivul pentru care atunci cand una zaboveste mai mult in mana mea intr-o librarie, de cele mai multe ori sfarsesc prin a o lua cu mine:-)

Am avut insa cateva carti pe care le-am recomandat cu precadere in ultimii ani, datorita impactului pe care l-au avut asupra mea.  Prima a fost “4 Hours Work Week” - Tim Ferris, are rolul de deschizator de minti, prin ideile extreme si variate pe care Tim le propune, urmatoarea “Career Renegade” - Jonathan Fields, despre care am mai scris pe scurt si care a fost generatoarea ideii de a publica pe PortalHR o serie de interviuri cu oameni care si-au schimbat total domeniul de activitate si au succes in acest demers, apoi a urmat “Drive” – Dan Pink care vorbeste despre motivatie si valori in contextul actual.

Ultimele trei pe care le-am recomandat cel mai intens au fost “Triburi” - Seth Godin care vorbeste despre nevoia noastra de a ne strange si a milita pentru idei care ne reprezinta, despre nevoia de a genera o masa critica chiar prin pasi mici dar fermi, cea de-a doua “Working Identity”- Herminia Ibarra, care vorbeste despre schimbarile in cariera la o varsta matura si care mi-a dat de lucru la inca alte 3 carti :-) datorita bibliografiei foarte interesante, iar cea din urma “Omul in cautarea sensului vietii” – Victor Frankl pe care o cautam de mult timp dar cumva la prima cautare parea sa fie stoc epuizat peste tot.

Cu siguranta nu sunt singura impresionata de cartea lui Victor Frankl, insa atunci cand am gasit-o m-a marcat ideea cautarii sensului.

Va las cu cateva citate care mi-au atras atentia si cu o altfel de recenzie, realizata in cadrul proiectului Bookmark.

Citeste continuarea

Fac ceea ce este potrivit pentru mine sau ar trebui sa schimb directia? Este o intrebare frecventa in mintea profesionistului senior, care a petrecut deja 10 ani intr-o cariera si o profesie pe care le-a ales mai degraba conjunctural.

Revine foarte des in discutiile pe care le am in ultima perioada si recunosc nevoia de a vorbi si a valida indoielile:-), dar mai ales nevoia de a intelege ca un asemenea proces este de durata, si nu e ca o boala care “trece” dupa cateva luni daca ii aplici tratamentul potrivit.

Ce fac gresit de nu gasesc solutia? E normal sa dureze asa de mult? Mai tii minte ca vorbeam despre asta acum un an? Cum pot explora alte optiuni? Cum imi raspund la aceasta intrebare? Pornesc pe calea infricosatoare a chestionarii proprii si a cautarii altui drum?

Perspectiva poate fi terifianta, ar insemna sa constat ca nu sunt in directia potrivita, dar nici nu stiu care ar fi aceea, sa accept faptul ca urmeaza o perioada neclara in care imi voi pune la bataie toata vointa pentru a ma tine pe linia de plutire, fara sa stiu daca aceasta calatorie nu ma va aduce la loc in acelasi punct.

Citeste continuarea

Trimit CVuri, nu sunt sunat, nu mi se raspunde la email, aplicatia mea nici macar n-a fost citita, n-am primit nici un raspuns de confirmare, nu am fost invitat la nici un interviu in ultima luna. Ce ma fac? Oare incotro sa ma mai indrept? Nimeni nu pare sa aiba o solutie. Peste tot este la fel, nimeni nu angajeaza. Am vorbit cu toata lumea cu care puteam vorbi, nu apare nici o oferta!

Stiu ca pare o casa parasita locul asta in ultima perioada, pe buna dreptate, a fost doar inchisa oaspetilor:-) din cauza programului foarte strans din ultima perioada, la proiectele pe care le derulez s-au adaugat si cateva evenimente.

A fost prea frumos si intens ca sa nu scriu despre cateva dintre lucrurile care s-au intamplat. Despre cele care se vor mai si intampla vom avea vesti saptamina viitoare:-)

Acum 10 ani l-am ascultat pentru prima oara vorbind. Si atunci, dupa jumatate de ora de auditie, simteam ca trebuie sa ascult mai mult, ca nu imi pot permite sa nu stiu ce spune omul asta. Am continuat sa ascult, si in scurt timp am simtit nevoia sa ma misc, sa fac ceva, atunci. Primeam prea multa energie de la omul asta.

Am continuat sa il ascult pe Tony Robbins si sa ii urmaresc site-ul, filmele de pe YouTube. Intr-una dintre vacantele facute cu masina, am petrecut vreo 6 ore ascultandu-i unul dintre cursuri, si am visat putin. Atunci mi-am promis: O data in viata voi avea ocazia sa il vad fata in fata, sa merg la un curs de-al sau.

A trecut ceva timp de cand n-am reusit sa mai scriu, desi au fost atat de multe subiecte despre care mi-ar fi placut sa pot scrie.  Au fost insa in acelasi timp si multe lucruri care m-au prins in virtejul lor atat de strans incat nu mi-au permis luxul de a le asterne pe hartie.

De ce provocarea anului? Pentru ca am primit o leapsa de la Dragos Roua pe care o execut cu ceva timp intarziere acum, cand ea are o semnificatie speciala pentru mine. Si ca de obicei atunci cand trebuie sa scriu despre mine, imi este mai greu. Mai sunt datoare cu cateva raspunsuri, voi reveni in scurt timp, Mihai ai putina rabdare cu mine:-).

De ce acum? Pentru ca tocmai am implinit un an de cand m-am jucat prima oara in WordPress incercand sa ma prind cum se face un blog si daca m-as putea descurca.

Citeste continuarea

Dimineata devreme, fugind spre munca, intalniri si sedinte, te trezesti ca e primavara. Sau e vara. Sau a inceput sa ninga. Vaaai, vine Craciunul din nou? Si numarul acela ciudat de la finalul datei din calendar incepe sa semene cu secundarul ceasului. Dar nu mereu, din fericire. Iti mai amintesti cu un nod in gat de momente in care secundarul parea decis sa isi demonstreze importanta reala si refuza sa se miste doar pentru ca il rugai tu! In fond cine esti tu sa controlezi timpul?

Acelea pareau sa fie semnele unei chemari catre o aparenta cautare a sensului drumului pe care ne poarta viata. Dar gandul asta nu a trecut recent prin nici o dieta si pare sa nu fie cititor de reviste mondene, nu respecta nici o regula a zilei de azi, atarna greu si nu atrage.

Citeste continuarea

Citeam de curand o carte despre Consilierea in Cariera in care se dadea exemplul schimbarilor de job care nu presupun schimbarea companiei. Si mi-am amintit un exemplu care mi-a adus un zambet larg pe fata in urma cu ceva timp.

Acum cativa ani, a venit la interviu o candidata intr-o pozitie de specialist senior, care isi dorea sa faca o schimbare in cariera. Prima la care se gandise era, cautarea unor oportunitati in piata care sa corespunda mai bine nevoilor ei si planurilor sale de dezvoltare.

Incercand sa inteleg mai bine care este tipul de companie in care si-ar dori sa lucreze, imi dau seama ca isi descrie de fapt propriul angajator, o mare companie multinationala pe care o stiam destul de bine prin prisma unei colaborari recente. Ii explic faptul ca aceasta colaborare recenta imi pune niste probleme de etica, insa, nu acesta este motivul pentru care ii sugerez o alta abordare.

Intreb care au fost pasii pe care i-a facut pentru a lamuri aceasta situatie si a clarifica nemultumirile ei la locul de munca actual. Daca a discutat cu seful ei despre imposibilitatea perceputa de ea de a obtine postul pe care si-l dorea in organizatia locala. Va imaginati cred raspunsul. Asa ca am inceput sa construim impreuna o strategie de abordare a situatiei care sa nu ii pericliteze pozitia dar sa deschida o discutie care ar fi putut avea efecte mai bune decat s-ar astepta, fiind si interesul organizatiei sa pastreze un om dedicat si care crescuse in cadrul organizatiei.

Citeste continuarea

In urma cu 6 luni de zile, rezultatele studiului despre utilizarea Linkedin-ului au confirmat o banuiala pe care o aveam de ceva vreme. Incet dar sigur, Linkedin devine si la noi una dintre metodele de networking de calitate dar si o metoda in sine de recrutare, mai ales pentru cei care il folosesc de mai multi ani.

Dupa jumatate de an, as vrea sa verific in ce masura tendinta observata anterior se confirma si va invit sa participati la chestionarul Folosirea Linkedin-ului in recrutare, mit sau realitate. Completarea raspunsurilor dureaza aproximativ 3 minute.

Sper ca impreuna sa ajutam la utilizarea cat mai eficienta a platformei LinkedIn si sa beneficiem de facilitatile oferite gratuit de acesta.

Participa la acest studiu!

Va multumesc pentru timpul acordat, va voi tine la curent cu rezultatele si voi reveni cu analiza raspunsurilor in scurt timp.

Si ma bucur sa spun ca nu m-am inselat. Desi poate absenta mea indelungata v-a facut sa va intrebati daca am inceput sa ma indoiesc de asta. Nu, cred in continuare ca oamenii cauta sa gaseasca o rezonanta cu lucrurile in care se implica, relatiile de care se inconjoara, munca pe care aleg sa o faca. Fie ea remunerata sau nu, oamenii vor sa faca lucruri care sustin valorile in care ei cred.

Absenta mea a fost datorata unei perioade destul de pline de evenimente, a inceput cu participarea la intalnirea E-nforma organizata de Skillsoft si partenerul lor in Romania Blue Point IT , unde am avut o scurta prezentare despre HR online, a continuat cu o alta intalnire frumoasa cu absolventii MBA-ului Romano Canadian cu care am discutat despre ce inseamna managementul carierei, insa evenimentul la care am participat si despre care as vrea sa va povestesc mai mult este de alta natura decat business. Este o actiune de implicare civica, Lecturi Urbane, despre care am mai scris cu ceva timp in urma.

Citeste continuarea