De curand discutam intr-o sesiune de coaching despre modul in care ne dezvoltam relatiile cu cei din jur si cat de dificil pare sa fie sa fim nevoiti sa lucram cu oameni a caror atitudine ne displace. Mergand putin pe firul ideii, am explorat intai diferentele intre relatiile de business si cele personale, criteriile dupa care ne alegem oamenii de care ne inconjuram in fiecare situatie fiind totusi diferite fundamental. Am trecut mai departe la motivele care ne determina sa ne dorim dezvoltarea sau intretinerea unor asemenea relatii, fie ca vorbim despre obiective de business, fie ca ne dam seama ca in lipsa acestora rezultatele noastre nu sunt multumitoare.

Dar elementul cel mai important al discutiei a fost revelatia faptului ca un comportament agresiv nu este neaparat determinat de o siguranta de sine prea mare, ci tocmai de opusul acesteia. Daca e sa ne gandim la persoanele cele mai echilibrate cu sine pe care le cunoastem, si sa ne gandim la insasi definitia sigurantei de sine, ecuatia nu include demonstratii de forta in exterior, dar nici situatii in care sa accepti demonstratiile altora in defavoarea ta. Presupune mai degraba un nivel sanatos de asertivitate, un univers interior suficient de bogat incat sa poata oferi resurse si altora si o motivare intrinseca care gaseste placere doar in concursurile cu sine si nu neaparat cu ceilalti.

Poate merita din cand in cand sa ne intrebam, cat de des intram in lupte care nu ne sunt necesare, motivate de o judecata gresita a celor din jur? Cum am putea aborda diferit asemenea colegi/colaboratori stiind ca la nivel profund nevoia este una de confirmare permanenta?

Am dat de curand din nou peste articolul care povesteste despre o modalitate inedita de a atrage atentia angajatorilor. Desi nu imi plac generalizarile si stiu ca sunt situatii in care exemplul acesta nu se potriveste, m-as concentra pe cele in care s-ar putea potrivi exemple similare sau adaptari de la aceasta abordare. Mi se pare insa un exemplu excelent de creativitate pusa la munca si dorinta de a lucra intr-o anumita companie demonstrata.

Voua cum vi se pare? Ati mai vazut exemple similare?

Anul trecut am fost prezenta la unul dintre cele mai importante evenimente online, How to Web, unde fost intrebata de cei din echipa Bloombiz care consider ca sunt principalele 3 modalitati de utilizare a internetului si reletelor sociale in prezent sau viitorul apropiat.

Aplicatiile cele mai practice pe care eu le gasesc in acest moment sunt:

- LinkedIn ca principala sursa de conectare atat din perspectiva cautarii unui job dar si din aceea a stabilirii unor parteneriate de afaceri

- Magazinele de e-learning si alte resurse care ofera o multime de informatii utile in dezvoltarea individuala

- Branding personal si, intr-un viitor apropiat, Employer Branding.

Mai multe explicatii gasiti aici:

Idei de afaceri

My 2 cents:-)

De multe ori se intampla sa fiu intrebata care ar fi instrumentele de dezvoltare cele mai potrivite pentru manageri sau specialisti aflati in diverse etape ale carierei lor.  Cu ceva timp in urma intrebarile astea vizau in mod special oportunitatea de a fi implicati in training sau un program de coaching, in ultimii ani, dupa ce am inceput colaborarea cu Bucharest School of Management – Romanian Canadian MBA, acestea vizeaza si oportunitatea urmarii unui program MBA.

Ceea ce m-a surprins placut la aceste discutii a fost interesul venit chiar de la persoane, nu neaparat de la companiile care ii angajeaza in acel moment, de multe ori partener de discutie fiindu-mi antreprenori sau oameni care se gandesc la investitia pe care simt nevoia sa o faca in propria dezvoltare. De altfel acest tip de discutii si recurenta lor m-a si determinat sa consider ca exista un interes manifestat nu numai la nivel organizational pentru asemenea investitii, ceea ce mi se pare laudabil.

Am descoperit de curand Programul de Burse Banc Post, care cred ca este o oportunitate pentru cei care se regasesc in descrierea de mai sus dar nu pot sustine financiar un asemenea demers. Termenul de inscriere este 15 aprilie, asa ca decizia de a aplica ar trebui luata rapid.

Am primit de curand din partea celor de la GoMentorship invitatia de a atrage atentia asupra principalelor greseli de care se lovesc tinerii in cautarea unui loc de munca. Am reluat cateva dintre ideile din codul bunelor maniere in CV, dar de data aceasta am incercat sa extind referirea de la realizarea CVului la tot procesul de cautare a unui job.

Neadaptarea scrisorii de intenție la postul pentru care s-a aplicat

Tinerii citesc despre nevoia de a crea o scrisoare de intenție, așa că-și fac una. Aceeași pentru toate joburile la care aplică. Dar rolul acesteia este tocmai acela de a ajuta un recruiter să înțeleagă mai bine ce îi motivează să aplice pentru un anumit job, ce anume din abilitățile sau experiența lor îi recomandă pentru post. Efortul de a adapta această scrisoare (care poate fi inclusă chiar în corpul emailului la care e atașat CV-ul) demonstrează interesul pentru job și capacitatea de înțelegere a perspectivei de business.

Capra vecinului (Așteptări nerealiste bazate strict pe comparația cu alți prieteni/colegi)

Comparația e utilă doar dacă te ajută să devii mai bun, nu doar mai scump. Piața locală încă nu are o formă clar structurată și niște limite salariale clare pe nivele și industrii. Tendințe se pot identifica, dar utilitatea lor e relativă. Pentru tânărul angajat ar trebui să fie mai important să găsească o organizație care să-l ajute să se dezvolte, să-l implice în procese de training, decât să fie plătit mai bine. E foarte important să aibă o imagine de ansamblu a beneficiilor (diferite de la individ la individ) pe care le oferă oportunitatea de a lucra undeva. Tendința de a nu vedea pădurea de copaci îi poate sugera evaluatorului că același lucru se va întâmpla și în job.

Cu siguranta nu sunt singurele greseli, si mare parte din ele pot fi reparate usor, va astept insa cu comentarii legate de alte greseli carora le gasiti o solutie, cred ca sugestiile sunt intotdeauna utile.  Articolul integral il gasiti aici.

Ar fi simpu sa fie asa. Mi-am propus o schimbare, stau putin si ma gandesc, validez cu cativa cunoscuti ideile mele si gata. Am pornit pe o noua directie.

Teoria asta tinde sa fie valabila doar in spectacolele de magie, in realitate, etapa de hocus pocus poate dura cativa ani.

Atunci cand iti pregatesti casa de un nou an incepi cu curatenia. Arunci tot ceea ce nu iti mai este de folos, ca sa poti face loc noului. In termeni de cariera asta se traduce prin a renunta la potentialele identitati pe care credeai ca le vei avea la un moment dat, si in care ai investit timp si energie pina in prezent.

Initial nu renunti la vechi, pentru ca atasarea emotionala de acesta este inca mare, incepi doar prin a introduce noul.  Si exista o perioada in care vechiul si noul traiesc impreuna in tine, pina cand, natural, incep sa creeze conflicte, interioare si nu numai. Lupta interna atunci este in jurul ideilor vechi, a lucrurilor luate de bune si a presupunerilor despre cum functioneaza lumea, versus noua viziune.

Citeste continuarea

Nu, titlul nu-mi apartine, este doar traducerea lucrarii sociologului Mark Granovetter, realizata inca din anii 70, in care a analizat care a fost sursa ofertelor de job pentru cei care au participat in aceasta cercetare. Concluzia surprinzatoare a fost ca ele nu vin de la cercul apropiat de cunostinte, ci de la cei cu care ne vedem mai rar, dar cu care suntem in legatura, “the weak ties”.

Si asta poate oferi celor care cautau o explicatie stiintifica, argumentul ideal pentru a intege utilitatea crearii unei retele de contacte, mai ales in cautarea unui job, dar nu numai. Intrebarea care vine natural este, de ce oare. Raspunsul cel mai la indemana este faptul ca se invart in cercuri si intre idei cu care noi nu avem de-a face in mod regulat. Pur si simplu au o expunere la informatii diferite de ale noastre, ceea ce creste probabilitatea ca oportunitatile de care ei stiu sa nu ne fie cunoscute. In plus, asa cum noi incercam sa construim relatii incepind prin a oferi, acelasi lucru il pot face si ei.

Buuun, sa spunem ca ne-am convins. Si totusi de unde incepem. Saptamanile trecute discutam cu o prietena, care face consultanta de management, despre o diagrama care te ajuta sa pui aceste contacte in locul potrivit, in functie de frecventa interactiunii cu ele, in asa fel incat sa poti identifica in reteaua ta de contacte acele “weak ties”.

Sambata, 25 Septembrie, a fost marea zi de curatenie nationala. Dar despre asta probabil stiti. Sper ca ati aflat si faptul ca peste 150.000 de oameni s-au strans si peste 1000 de tone de deseuri au fost colectate intr-o singura zi.  Ce nu stiu sigur daca stiti este care a fost sentimentul pe care l-au avut cei care s-au trezit cu noaptea in cap pentru a se inregistra si porni pe teren in cautarea, deloc dificila de altfel, a locurilor impanzite cu urmele trecerii oamenilor pe acolo. Gasiti cateva povesti frumoase despre ziua Z, despre entuziasmul si senzatia ca se poate pe care a creat-o aceasta actiune, pe langa curatenia propriu zisa.

Desi nu am participat decat la prima parte a zilei, care a inceput inca de dimineata cand soarele nu era inca sigur daca e momentul sa iasa sau nu:-), m-am bucurat nespus de senzatia ca impreuna putem face ceva diferit, pe care o am inca dupa ziua Z. Pentru mine ziua de sambata a fost o zi dubla, in care ar fi fost bine sa ma pot afla in doua locuri in acelasi timp, iar dupa numai doi saci de gunoaie stranse am fugit catre evenimentul de lansare a noii generatii Erisma 10, lasand in urma mea la curatenie reprezentantul familiei.

Citeste continuarea

Cam asa descrie prof. Herminia Ibarra momentele de schimbare a carierei in cartea sa “Working Identities”. Si ii dau dreptate, nu esti inca nici departe de ceea ce ai fost, nici prea aproape de ceea ce ai putea deveni. In plus, ceea ce ai putea deveni poate lua in etapa asta foarte multe forme la care pina acum nu te-ai gandit.

Cu siguranta o stare similara este cea de la inceputul carierei, insa atunci sunt mai multe sanse sa intervina si alte considerente practice care sa primeze in fata celor care tin de valori si principii de viata. Ai nevoie de experienta, de un job, de un salariu care sa iti asigure traiul pe cont propriu, de un mediu din care sa poti absorbi cat mai multe. Aparent e mai simplu, cel putin obiectivele par mai clare. Varianta deja clasica de dezvoltare a carieri, tip Planifica-si-Implementeaza, s-ar putea dovedi viabila. Iti stabilesti un obiectiv si incepi implementarea acestuia.

Despre Dan Pink si ultima lui carte “Drive” v-am mai povestit. Am publicat si interviul lui Jonathan Fields, luat la scurt timp dupa publicarea cartii.

Si totusi revin la el pentru ca ideile pe care le expune in carte, si nu numai acolo, mi se par demne de luat in seama. Dan Pink practic atrage atentia asupra principalilor factori motivatori, vorbeste despre nevoia de autonomie si de sens.

Sunt curioasa voua cum vi se par ideile lui? Credeti ca ar putea avea dreptate? Va invit sa urmariti prezentarea de mai jos, care mi s-a parut speciala si care extrage esenta cartii si atrage atentia asupra principalei schimbari in motivatia oamenilor.