Avand in vedere cresterea numarului si tipurilor de posturi in zona de Social Media, prin intermediul PortalHR si Evensys, ne-am propus sa facem o prima analiza a pentru Romania, a posturilor nou aparute, tipurilor de responsabilitati tipice, titulaturi si nivele de compensatie aferente acestora.

Cu siguranta titulaturile si structurile posturilor se vor schimba, vor deveni mai complexe in decursul anilor, cum s-a intamplat de altfel si pe pietele mai dezvoltate, insa cred ca deja vorbim de cativa ani in Romania despre o categorie noua de activitati, derulate in interiorul sau exteriorul organizatiei care au generat o nevoie de specialisti pe aceasta nisa. Daca ne uitam la evolutia canalelor de Social Media in Romania cred ca cifrele sunt relevante pentru a confirma tendinta, comparati doar 2010-2011.

Sondajul se adreseaza exclusiv profesionistilor ale caror responsabilitati includ cel putin o activitate legata de social media in compania sau agentia in care activeaza.

Datele colectate in urma sondajului sunt confidentiale, iar rezultatele oficiale vor fi prezentate in premiera la Webstock 2011, pe 23 septembrie 2011. La cererea participantilor, rezultatele pot fi trimise catre acestia la adresele de email furnizate.

Daca activitatea ta profesionala sau a colegilor/prietenilor tai presupune si responsabilitati in social media te invit sa participi sau sa le recomanzi participarea la acest studiu.

Sper ca aceasta prima imagine sa ne fie de folos tuturor, fie ca vorbim despre candidati sau potentiali angajatori, sa intelegem mai bine care este nivelul tipic de experienta in aceasta piata si mai ales care sunt asteptarile realiste vizavi de responsabilitati/rezultate sau pachete de compensare.

Am deja 18 luni de cand am pornit marea aventura a antreprenoriatului. In momentul in care am decis asta incepusem sa constat ca relatia mea cu timpul este duala, a  trecut destul de mult, dar nu mai pare sa fie suficient nici inaintea mea. Gandul ca ma voi privi in oglinda peste 5 ani, stiind ca am ingropat adanc in comoditate dorinta de a-mi schimba povestea pe care mi-o spun despre mine, m-a coplesit.

Concluzia de pina acum este ca este cel mai accelerat proces de dezvoltare personala prin care am trecut, as indrazni sa spun ca este comparabil ritmul cu cel in care am simtit ca te dezvolti atunci cand faci coaching. (CANI – Continuous and Neverending Improvement)

In zilele bune ma intreb o data pe zi ce fac eu de fapt aici, incotro ma indrept oare, iar in zilele proaste ma cert cu gandul asta la fiecare 2-3 ore. Iar abilitatea pe care am exersat-o cel mai mult in perioada asta a fost aceea de a-mi reduce fricile la tacere, chiar si una temporara, pentru a-mi putea vedea de drumul pe care il construiesc pe masura ce trec zilele.

Am primit in perioada asta fiecare telefon ca pe un cadou, fiecare client sau prieten care m-a sunat sa ma intrebe ce fac,  sa imi ceara sfatul sau sa ma implice in proiecte a fost un CADOU personal, iar starea asta n-o pot descrie suficient de bine in cuvinte. Imi doresc doar sa o pot pastra la fel indiferent de locul unde voi ajunge si modul in care se va aseza drumul meu.

Nu-mi permit sa imi fie frica, acum sau in viitor, si am declarat-o dusmanul meu cel mai mare, alaturi de orice demers care poate duce la diminuarea increderii in mine. Pina acum sunt cele mai mari exercitii pe care le-am facut cu mine si pe masura ce le continui imi dau seama cat mai am de invatat.

Asta poate explica reactiile mele mai putin tipice pentru ceea ce credeam sau cine paream ca sunt inainte, atentia la informatiile pe care le las sa ma influenteze si la oamenii pe care ii las aproape de visele mele. Cred ca cea mai mare responsabilitate pe care o avem fata de noi este aceea de a ne proteja visele, iar piedicile pe care le avem in indeplinirea lor sunt menite sa ne testeze de fapt dorinta reala de a le atinge, ne pregatesc sa le implinim de fapt.

Partea cea mai frumoasa a drumului este insa senzatia ca, in ciuda discomforturilor temporare, am revenit acasa, la mine. Acolo unde stiu ca singura persoana care trebuie sa decida cu adevarat pasii urmatori sunt eu, singura dificultate fiind aceea de a testa permanent ce vreau si ce simt fata de lucrurile care imi ies in cale si a decide pasii urmatori dupa aceasta discutie cu mine.

Surpriza placuta a noului drum sunt OAMENII pe care I-am descoperit pe parcurs, avand aceleasi temeri, in registre diferite poate, dar purtand aceeasi lupta cu sine in fiecare zi. Sunt mai impreuna cu ceilalti decat am fost vreodata, iar modul in care ma conectez cu cei din jur trece mult peste superficialitatea raporturilor sociale, am primit o multime de prieteni noi si de ferestre deschise catre adevarurile aceleea profunde ale multora dintre ei.

Gandul ca decid in fiecare zi pe ce pot sa imi “pierd” timpul, care sunt lucrurile pe care VREAU sa le fac chiar daca nu am un argument concret pentru acesta dorinta, ma umple de energia de care am nevoie pentru a continua exercitiul. Iar faptul ca imi dau voie mie si universului sa nu am argumente pentru toate mi-a adus pina acum mai multe surprize placute decat imi imaginam. Coincidentele care sunt parte din noul meu drum cred sunt cele mai frumoase cadouri si confirmari ca drumul acesta este al meu atat de frumos!

“When you change the way you look at things, the things you look at change.” – Wayne Dyer

De curand discutam intr-o sesiune de coaching despre modul in care ne dezvoltam relatiile cu cei din jur si cat de dificil pare sa fie sa fim nevoiti sa lucram cu oameni a caror atitudine ne displace. Mergand putin pe firul ideii, am explorat intai diferentele intre relatiile de business si cele personale, criteriile dupa care ne alegem oamenii de care ne inconjuram in fiecare situatie fiind totusi diferite fundamental. Am trecut mai departe la motivele care ne determina sa ne dorim dezvoltarea sau intretinerea unor asemenea relatii, fie ca vorbim despre obiective de business, fie ca ne dam seama ca in lipsa acestora rezultatele noastre nu sunt multumitoare.

Dar elementul cel mai important al discutiei a fost revelatia faptului ca un comportament agresiv nu este neaparat determinat de o siguranta de sine prea mare, ci tocmai de opusul acesteia. Daca e sa ne gandim la persoanele cele mai echilibrate cu sine pe care le cunoastem, si sa ne gandim la insasi definitia sigurantei de sine, ecuatia nu include demonstratii de forta in exterior, dar nici situatii in care sa accepti demonstratiile altora in defavoarea ta. Presupune mai degraba un nivel sanatos de asertivitate, un univers interior suficient de bogat incat sa poata oferi resurse si altora si o motivare intrinseca care gaseste placere doar in concursurile cu sine si nu neaparat cu ceilalti.

Poate merita din cand in cand sa ne intrebam, cat de des intram in lupte care nu ne sunt necesare, motivate de o judecata gresita a celor din jur? Cum am putea aborda diferit asemenea colegi/colaboratori stiind ca la nivel profund nevoia este una de confirmare permanenta?

Dupa ce mi-am dat seama anul trecut ca o data in viata e mult prea putin, am decis ca in fiecare an voi fi prezenta la un eveniment care sa ma inspire. Pentru anul acesta am oscilat intre a fi parte din echipa de voluntari a evenimentului la care am participat anul trecut si National Achiever’s Congress 2011.  Am decis ca mai trebuie sa imi las ceva timp inainte de a ma incumeta sa merg din nou pe carbuni incinsi:-), asa ca a castigat cel din urma, unde imi acopeream partial si dorinta de a-l revedea pe Tony Robbins, dar…aveam parte si de o mare supriza neasteptat de placuta, ocazia de a-l vedea live pe Sir Richard Branson.

Evenimentul a avut loc pe parcursul a 3 zile in Londra, este la cea de-a 11-a editie si, cum eram obisnuita de anul trecut deja, a avut loc intr-o sala de expozitii imensa, menita sa acomodeze in jur de 6500 de oameni.

Intre prima zi in care ne-a energizat Tony si ultima in care l-am vazut pe Sir Richard Branson nu pot spune ca am trait ceva remarcabil. Daca va spun ca majoritatea speakerilor incepeau cu “Va asteptati sa va vindem ceva nu? Ei bine, nu veti fi dezamagiti.” cu siguranta intelegeti de ce zic asta.

Insa sentimentul de la finalul ultimei zile, dupa revederea cu cativa prieteni dragi in Londra, si inspiratia primita din interviul cu Sir Richard Branson la care am asistat, ma fac sa fiu si mai decisa sa nu ma opresc la de doua ori in viata:-).

Ca este un personaj stiam, am citit o parte din cartile traduse deja la noi. Ce nu ma asteptam totusi era sa fiu atat de impresionata de el, mai ales ca stiu suficiente situatii in care reputatia depaseste realitatea, doar ca a fost fix pe dos.

De ce? In primul rand pentru ca am descoperit un om care s-a emotionat cand a fost aplaudat minute in sir de peste 6500 de oameni stand in picioare. Apoi pentru ca mi s-a parut atat de natural si cu o filosofie de viata atat de plina de bun simt incat pare prea bine ca sa fie adevarat.

Cand prietena mea cu care eram la eveniment mi-a relatat si povestea reala a unei angajate de-a lui care a interactionat cu el dupa o greseala de-a ei, poveste care confirma exact principiile exprimate de el acolo, am fost convinsa definitiv.

Incerc sa va redau mai jos cateva din lucrurile care mi-au atras atentia si asupra carora cred ca ar merita sa ne aplecam putin cand ne permite timpul si incep sa ne preocupe subiecte legate de modul in care ne raportam la oameni si la business, al nostru sau al altora. Pe mine m-au inspirat, nu de altceva dar au venit de la un om care are in urma sa 46 de ani de antreprenoriat si care la 61 de ani impliniti chiar azi:-) viseaza sa poata ajunge in 3 ore din UK in Australia in cativa ani cu ajutorul Virgin Galactic.

Primele intrebari au fost legate de inceputurile sale in business, adica la varsta de 15 ani, lucrand pentru a-si crea revista si a demara o miscare impotriva Razboiului din Vietnam. “When you start a business very young you have the advantage of having nothing to loose and you also find out that you can actually start a business with no money. In the early years of the businesses the only thing that mattered was to SURVIVE.”

Acesta spunea ca a fost si motivul pentru care el este cel care a fost implicat in campaniile de lansare si promovare pentru toate businessurile sale, lipsa fondurilor pe care  le-ar fi putut aloca la inceput acestei activitati. La asta s-a adaugat placerea de a face lucrurile astea si simtul umorului de care cu siguranta nu duce lipsa. “Make sure that what you produce brings something good in other’s people’s lives. Make sure you get other people to smile” (pe ecrane rula poza aceasta:-)

Bineinteles ca n-au lipsit intrebarile legate de valori, iar primul lucru mentionat a fost increderea lui in oameni si interesul de a descoperi care sunt talentele lor reale. Unul dintre principiile care mi-au atras atentia a fost legat de reactia la greselile oamenilor “Befriend them even more if you feel is their fault.”.

Nu putea fi ratat nici subiectul dislexiei, care l-a ajutat foarte mult sa invete cum sa delege, fiind multe lucruri pe care nu le putea face singur. De altfel, apropo de recunoasterea greselilor sau minusurilor personale, mi-a placut naturaletea cu care a povestit despre sedinta de bord a uneia dintre companiile lui in care a fost prezent chiar in ziua in care serba 50 de ani. Dupa ceva timp de discutii, la un moment dat unul dintre asociati l-a invitat afara sa discute, si l-a intrebat foarte direct “You do not know the difference between gross and net profit right, do you?” Si avea dreptate:-)

Asta pare sa confirme intr-o mare masura urmatoarea lui afirmatie: “Almost all of the ventures Virgin have done we were thinking about bringing something different to the world. “ De altfel la intrebarea legata cum munceste de fapt, raspunsul lui e relevant: “ I never worked in an office, I spend a lot of time experimenting things. Tonight I will be travelling with Virgin Atlantic to Australia, I look forward to talking to our people and the passengers to understand what can be done better/differently. “

Cel mai mare success al sau il considera Virgin Atlantic, mentionand ca intotdeauna s-a orientat dupa calitate, a pastrat afacerile in care puteau ajunge cei mai buni.  Impresionanta a fost povestea 9/2011 cand toate companiile aeriene au avut de suferit, iar pentru ei a fost cea mai grea criza pentru tot grupul de companii. Au fost nevoiti sa restructureze multi oameni carora le-au promis ca ii vor reangaja cand lucrurile isi vor mai reveni. Iar la urmatoarea afirmatie cred ca puteti intelege de ce s-a aplaudat “All of them were hired in the next 12 months.”

Si nu putea lipsi un sfat legat de ce ne-ar putea invata experienta lui de a face fata multor situatii neasteptate: “It is important to turn adversity into success. Talent comes from experience; my intuition is getting much better as life goes on.”

Legat de relatia cu oamenii si nivelul de incredere exemplele date de el despre oameni promovati peste nivelul la care s-ar astepta mesajul lui a fost din nou unul inspirant: “Good leaders will promote well above what people would expect. Given that trust people usually excel. “

Dupa o asemenea poveste, normal ca te intrebi cat de usor iti este totusi sa vinzi un business: “If you treat people well and develop them from inside, then selling a company is like selling your child. However that was the only chance with Virgin Music, we needed funds for the other companies; moreover 70% of the amount was invested into non profit ventures. “ Cele la care se referea sunt The Elders si Virgin Unite.

Imi este greu sa renunt la ceva din ceea ce a spus mai jos asa ca va las pe final de articol lung (poate cel mai lung pe care l-am scris pina acum) cu cuvintele si mesajul lui. Eu mi-am luat portia de inspiratie, sper sa va fi putut transfera si voua putin din ea.

“I work from home and actually I would urge companies to think about how much more flexibility they can introduce in the way people work.  There are lots of people who would like to job share, we probably would not have unemployment if people and companies would do that.”

“Business leaders are incredibly fortunate and enormous responsibility goes with that wealth. They have the responsibility to invest, to create jobs and help government and organizations tackle problems that affect big parts of the world.

One last piece of advice: Screw it, get on and do it:-)

PS: Pentru ca nu sunt convinsa ca traducerea din engleza ar fi fost cea mai potrivita am preferat sa va redau exact ce a spus Sir, caruia i-am putea spune azi si La Multi Ani,  la fel de  inspiranti ca si cei de pina acum. Desi sunt sigura ca vor fi asa…

Am dat de curand din nou peste articolul care povesteste despre o modalitate inedita de a atrage atentia angajatorilor. Desi nu imi plac generalizarile si stiu ca sunt situatii in care exemplul acesta nu se potriveste, m-as concentra pe cele in care s-ar putea potrivi exemple similare sau adaptari de la aceasta abordare. Mi se pare insa un exemplu excelent de creativitate pusa la munca si dorinta de a lucra intr-o anumita companie demonstrata.

Voua cum vi se pare? Ati mai vazut exemple similare?

Dupa intoarcerea din lunga excursie de la Maastricht despre care va voi povesti curand, am revenit in plin sezon de evenimente. Asa se face ca saptamina trecuta am participat la WOW2011, adica la editia de anul acesta a evenimentului Women on Web, organizata de Cristian Manafu si Evensys cu sprijinul Activia.

Din pacate n-am reusit sa fiu prezenta decat partial la prima parte, fiind ultima zi de scoala m-am retras la timp cat sa imi vad de fapt de meseria de baza:-). Am plecat din sala la scurt timp dupa ce incepuse prezentarea lui Vlad Stan, care, cu aceasi energie debordanta care de obicei, vorbea despre noul sau proiect Business Design Academy.

Gasiti insa aici la Ruxandra un rezumat al prezentarilor, care zic eu ca merita citit. Cert este ca mi s-a parut un alt ton fata de evenimentul de anul trecut, in care senzatia mea a fost aceea ca multe dintre mesaje s-au concentrat pe motivele pentru care sunt atat de putine femei active in mediul online. Anul acesta s-a vorbit mai putin despre motive si s-au dat exemple despre proiecte care functioneaza si modalitati prin care mediul online poate ajuta proiectele offline.

Una dintre bucuriile mele ca urmare a participarii la acest eveniment a fost ocazia de a o cunoaste personal pe Sandra Pralong, a carei carte “De ce m-am intors in Romania” o citesc cu mare placere. Cartea, pe care v-o sugerez, include povestile multor romani care au decis sa revina acasa, dupa ani de zile petrecuti departe de tara.  Subiectul intoarcerii acasa este unul drag mie, desi foarte controversat, parerile din carte de fapt confirma acest lucru precum si diferentele de perceptie la intoarcerea acasa. Insa, in ciuda acestora, raman in minte cu visul de a putea ajuta la un moment dat la integrarea mai usoara a celor pentru care Romania este o tara in care se vor simti straini inainte de a se simti acasa, altfel decat si-au imaginat ca va fi.

Pentru ca eu cred ca exista cel putin doua Romanii, iar cea in care se intorc nu este cea in care traim majoritatea dintre noi. Adica aceea in care exista suficiente exemple cum au fost cele de la #wow11 sau cum sunt cele pe care le-am strans sub umbrela “CareerRenegade”si in care vestile pot suna a Romania Pozitiva, nu numai cea cinica si excesiv de rationala, in care exista comunitati gen Ropot, in care se intampla Plantam Fapte Bune sau Let’s Do it Romania. Si astea sunt doar cateva dintre exemplele pe care am bucuria sa le vad in jurul meu.

Astazi este ultima zi a FITS2011 si acum o saptamina era exact ziua in care ma bucuram din plin de spectacolele atat de pe strazile Sibiului cat si din salile pe care nu le stiam asa de multe. Mi-am incheiat ziua aceea stand in primul rand la spectacolul “Les chambres de Jacques” ale celor de la Les Ballets Jaz de Montreal, mai frumos nu se putea.

Mi-ar fi placut sa pot fi azi acolo, sa o intreb pe Ruxa (datorita careia am ajuns intr-un final la FITS) care e senzatia dupa 10 zile de munca, teatru, bloggeri, prieteni, artisti si emotii zi dupa zi, sa il intreb pe Cristi care dintre cele 34 de spectacole la care isi rezervase bilete l-au impresionat cel mai mult, sa vad spectacolele de azi, sa respir inca putin din aerul orasului in festival si sa ma bucur de o Marlenka, cum se pare ca numai Adi Hadean mai stie ca se face:-)

Pentru mine surprizele placute n-au contenit in prea putinele zile petrecute in Sibiu. Orasul civilizat si cu un centru minunat refacut, oamenii de pe strazi si lipsa oricarui disconfort care apare in aglomerari prea mari (iata ca n-a fost cazul deloc), spectacolele de pe Pietonala Nicolae Balcescu si concertele din Piata Mare, focul de artificii din prima seara, aglomeratia de spectacole alese, premiate, apreciate, care si-au castigat locul in festival si care iti fac grea misiunea de a alege care sunt cele pe care le poti include in cele doar 24 de ore pe care le are o zi si acolo. Am avut senzatia foarte placuta ca ma plimb pe strazile unui oras din Vestul Europei, doar faptul ca se vorbea romana in jur imi confirma ca n-am trecut granita:-)

Toate au fost incununate de mirarea ca asa ceva exista langa mine de 18 ani, iar eu am descoperit “minunea” abia anul acesta. Ma bucur insa la gandul ca mai puteau trece alti 10 la fel:-) si raman cu intrebarea deschisa catre mine: Oare cate alte asemenea surprize placute nu exista la o distanta de brat de mine si nu le-am descoperit inca?

Va las cu un cateva imagini din acele zile si cu invitatia de a nu rata festivalul anul viitor si…de a va face rezervarile la spectacole din prima zi, altfel sunt sanse sa le ratati. Daca sunteti curiosi sa aflati mai multe si mult mai inspirat descrise, va invit sa cititi povestea festivalului aici.

Saptamana trecuta m-am captusit cu o leapsa cu carte (ca sa o parafrazez pe Ruxa:-) venita de la Stefan Murgeanu, cel pe care il gasiti online vorbind despre modalitati creative de a-ti..concedia seful.

In afara faptului ca mi-a placut invitatia, mi s-a parut amuzanta si coincidenta, sa ma roage sa fac cadou o carte exact in saptamina in care am avut onoarea sa fiu invitata de cei de la Bookmark sa vorbesc despre carti in cadrul targului Bookland.

Totul a pornit de la un eveniment care se anunta foarte interesant, Sinectico – Intrunirea oamenilor de carte 2011, care va avea loc pe 27 Aprilie, cu o tema care cred ca va genera discutii destul de aprinse: Carte electronica versus tipar.

Chiar discutam cu ceva timp in urma cu Andrei despre diferenta intre cartile in varianta electronica versus tiparita, iar concluzia discutiei noastre a fost ca relatia stransa pe care o ai cu paginile cu adnotari sau sublinieri, mai ales in cazul cartilor de beletristica, nu poate fi comparata cu relatia mai impersonala pe care o ai cu cartea electronica. Pentru mine cartile de business totusi isi pot pastra locul recent castigat in zona cartii electronice, avand in vedere si usurinta cu care pot avea la finalul lecturii paragrafele care mi s-au parut cele mai interesante stranse fain frumos intr-un document la a carui revizuire reusesc sa revin cu usurinta asupra ideilor cele mai importante.

Si pentru ca leapsa a presupus si oferirea unei carti, lucru pe care il fac oricum cu placere si daca nu sunt rugata:-), cartea pe care o ofer este “Coaching pentru echipele de directori” - scrisa de Alain Cardon care merge catre Goals2Life (adica Anca Petrescu), pentru ca intuiesc ca ii va face placere lectura ei, iar leapsa cu rugamintea de a face oferi o carte si a ne impartasi “experienta” merge catre Mihai Stanescu, pentru ca despre cartea din titlu de la el am aflat si sunt tare curioasa care va fi cartea pe care alege sa o ofere.

La buna lectura!

Nu cu mult timp in urma vorbeam cu unul dintre oamenii care au o mare vechime in piata de training din Romania, care ma intreba care este explicatia pe care o dau faptului ca sunt o multime de oameni din pozitii de management in jurul lui care s-au aruncat brusc in piata, fara sa aiba nici un fel de rezerva financiara, sau alta oferta, macar potentiala,  in buzunar la momentul in care au luat decizia de a demisiona.

Nu stiu sigur care este raspunsul pentru toti acestia insa din discutiile avute cu o multime de manageri in ultimele luni, mi-as putea imagina urmatoarele scenarii:

– presiunea existenta in aceasta perioada nu a adus la suprafata calitatile celor cu care lucra, dimpotriva, a adus la lumina un tip de comportament cu care nu se identifica

– exista deja o nemultumire vizavi de angajatorul sau jobul actual instalata inaintea crizei, ceea ce a dus la reducerea disponibilitatii de a face un efort suplimentar care a fost atat de necesar in toata aceasta perioada

– evolutia profesionala presupune trecerea anilor care duc automat si catre o evolutie emotionala si o regandire a valorilor si a ordinii prioritatilor in viata

– au simtit nevoia unei perioade linistite in care sa petreaca mai mult timp cu sine si sa isi evalueze pasii urmatori si planul personal de dezvoltare pentru urmatorii ani

– au fost nevoiti sa se arunce in gol, fara sa dezvaluie motive concrete cercului de cunoscuti, si n-au decat optiunea de a se adapta unei asemenea intalmplari.

Astea sunt presupunerile mele. Voi ce alte motive credeti ca ar putea determina o asemenea miscare?

Anul trecut am fost prezenta la unul dintre cele mai importante evenimente online, How to Web, unde fost intrebata de cei din echipa Bloombiz care consider ca sunt principalele 3 modalitati de utilizare a internetului si reletelor sociale in prezent sau viitorul apropiat.

Aplicatiile cele mai practice pe care eu le gasesc in acest moment sunt:

- LinkedIn ca principala sursa de conectare atat din perspectiva cautarii unui job dar si din aceea a stabilirii unor parteneriate de afaceri

- Magazinele de e-learning si alte resurse care ofera o multime de informatii utile in dezvoltarea individuala

- Branding personal si, intr-un viitor apropiat, Employer Branding.

Mai multe explicatii gasiti aici:

Idei de afaceri

My 2 cents:-)